Cele mai bune carti citite in 2018


Anul ce tocmai s-a incheiat mi-a adus in biblioteca cateva carti pe care imi doream sa le citesc. Nu am reusit insa sa citesc decat 54 dintre ele, restul ramanand intr-un wish-list pentru anul 2019. Trebuie sa recunosc ca pe unele dintre ele le-am recitit, fie pentru ca nu imi mai aminteam mare lucru deoarece le citisem cu mai mult timp in urma, fie pentru ca am vrut sa le recitesc, stiind ca atunci cand revii asupra unei carti la o distanta de timp semnificativa, intotdeauna reusesti sa vezi lucrurile dintr-o persectiva noua, sa surprinzi detalii care poate ti-au scapat in trecut. Aceasta cred ca se datoreaza pur si simplu evolutiei noastre, a fiecaruia in parte. Intr-un fel citesti o carte la 18 ani si intr-un altul la 35 sau 50.

Cartile pe care le-am introdus in lista mea de mai jos sunt probabil cele care m-au impresionat si marcat cel mai mult, desi mai sunt multe alte carti bune pe care le-am citit in afara lor. Am incercat sa intocmesc un top (subiectiv, desigur) al cartilor citite anul acesta, desi intotdeauna am fost sceptica vis-a-vis de un asemenea demers: este ca si cum ai compara mere cu pere. Criteriile dupa care am ales cartiile sunt variate: stilul artistic al scriitorului, emotia produsa, mesajul transmis. Trebuie sa recunosc faptul ca dinamica actiunii nu este pentru mine prea des un motiv de a considera o carte buna sau nu.

  1. Alchimistul de Paulo Coelho Aceasta este o carte pe care am recitit-o si care in continuare este pe primul loc in preferintele mele. Dupa parerea mea, Alchimistul reprezinta esenta, daca nu chiar chintesenta. Este o carte fireasca, scrisa intr-un limbaj simplu, dar care atinge in profunzime sufletul celui care o citeste. Este o carte a simbolurilor, a calatoriei initiatice, a cautarii de sine, a implinirii legendei personale, ,o carte despre vanatoarea de comori ascunse, care, in realitate, nu sunt nici atat de ascunse, nici atat de departe pe cat te-ai astepta. Alchimistul este o carte controversata poate pentru ca vorbeste atat de simplu despre teme filosofice atat de profunde, iar asta o poate face sa para in ochii unora ca fiind superficiala. Este o carte pe care am citit-o si recitit-o si pe care am deschis-o aleatoriu in momente dificile din viata mea. Nu m-a dezamagit niciodata: intotdeauna m-a condus la cate un paragraf menit sa-mi reaminteasca aspectele esentiale ale vietii.
  2. Testamentul lui Abraham de Igor Bergler Nu as fi putut plasa in nici un caz mai jos in clasametul meu aceasta carte, pe care o consider o opera de arta , o adevarata enciclopedie pe care nu o poti lasa din mana pentru ca are in plus si un fir epic si o actiune care pur si simplu nu te lasa sa respiri. Este o carte extraordinar de documentata, de muncita, pe care o vad prinzand cu usurinta viata intr-un film hollywoodian. De fapt, pare anume scrisa pentru asa ceva. Am citit-o destul de greu, de lent si asta pentru ca ma facea sa iau notite ( cartea abunda in informatii istorice, politice, culturale). Sentimentul pe care l-am avut a fost acela de a nu stii cu adevarat unde se sfarseste fictiunea si unde incepe realitatea. Pot sa mai spun ca, citind aceasta carte, m-am simtit tare mandra de faptul ca scriitorul este roman.
  3. Mastile fricii de Camelia Cavadia este un roman care m-a impresionat profund. Am citit ulterior si „Purgatoriul ingerilor”, o alta carte foarte buna atacand un subiect arzator al societatii de astazi. In acesata carte gasim o poveste tulburatoare despre rani deschise, despre suflete traumatizate, despre umilinte indurate si frici instalate pentru totdeauna. Fricile nu se vindeca niciodata, raman acolo mereu, intr-o stare latenta, ies la suprafata din cand in cand, iar uneori ajung sa se maifeste in forme neasteptate, sa rabufneasca si sa preschimbe destine. Este uimitor cum o stare de aparenta implinire se naruie iar intamplari si trairi din trecut vin sa invadeze prezentul. Dureri si traume trec de la o generatie la alta intr-un mod in care pur si simplu iti ia posibilitatea de a mai judeca ce este bine si ce este rau. Intalnim in carte destine purtate in deriva de tocmai forta care ar fi trebuit sa le propulseze in afara cercului vicios al temerilor perpetue, al violentelor, al cruzimii. „Mastile fricii” este o carte care are la baza o fina analiza psihologica si in care este imposibil sa nu te regasesti intr-o mai mare sau mai mica masura.
  4. Aviatorul de Evgheni Vodolvzkin m-a impresionat profund prin numeroase aspecte. In primul rand, arta literara este aici la cote maxime, dupa parerea mea. Finetea descrierii detaliilor te face sa-ti reevaluezi maniera proprie de a privi viata, sa devii mai atent la lucrurile marunte care te inconjoara. De multe ori ne lasam prinsi de tumultul si viteza evenimentelor vietii de zi cu zi, dar uitam sa ne mai bucuram de o atingere, de un parfum, de un fosnet al copacilor, de racoarea unei adieri de vant. Cartea ne arata cum, in definitiv, memoria acestor senzatii este singurul si adevaratul martor al existentei noastre. Aviatorul este o carte profunda, care te face sa meditezi asupra trecerii timpului, asupra felului in care iti traiesti viata. Este genul de scriere la care ramai sa te gandesti mult timp dupa ce ai terminat-o de citit. Simbolurile acestui roman se aseaza treptat, unul cate unul, pe masura ce sufletul si mintea il digera.
  5. Zuleiha deschide ochii de Guzel Yakhina este, dupa parerea mea un roman exceptional, o capodopera a literaturii contemporane. In pofida cruzimilor si violentelor prezentate, pana la urma acesta este un roman al iubirii in infern, o poveste puternica ce iti atinge sufletul intr-o maniera de nedescris. M-a impresionat modul magistral in care tanara scriitoare isi contureaza personajele, trasaturile lor fiind de un realism izbitor. Italnim in aceasta carte momente de un grobianism tipic literaturii ruse, dar si o gingasie de neegalat pe care aparent nu o poti asocia cu mediul si evenimentele descrise. Citind aceasta carte, vedem cum iubirea poate transcede obstacolele ce tin de nationalitate, de politica, de religie. Cartea ne prezinta povestea de iubire dintre o taranca tataroaica si un comunist rus, iar evenimentele care ii aduc impreuna si care fac ca iubirea lor sa se nasca sunt descrise cu un condei de exceptie. Acesta este romanul de debut al scriitoarei Guzel Yakhina si imi propun sa citesc anul acesta si altceva semnat de acelasi autor.
  6. Splendida cetate a celor o mie de sori de Khaled Hosseini Acesta a fost primul roman pe care l-am citit, semnat de Hosseini. Am citit ulterior si „Vanatorii de zmeie”, care m-a impresionat deopotriva. Nu stiu cata valoare literara acorda criticii acestui roman, dar pe mine una m-a marcat, m-a ravasit si in unele momente m-a durut aproape fizic. Este o carte pe care am citit-o la inceputul anului 2018 si pot sa spun ca actiunea nu mi-o mai amintesc destul de bine, insa ce pot sa remarc este ca emotia a ramas inca la fel de puternica. Au fost pasaje in aceasta carte care m-au facut sa arunc efectiv cartea din mana, crezand ca nu voi mai putea citi mai departe. Romanul lui Hosseini ne aduce in prin plan frumusetea si puterea ingropate adanc, ascunse, sufocate de vietile pline de cruzimi si violente pe care doua femei din Afganistan sunt obligate sa le suporte.
  7. Paria de Pascal Bruckner descrie India la inceputul anilor ’80, din perspectiva unui functionar francez ce descopera aceasta tara cu toate fatetele ei. Romanul are la baza jurnalul de calatorie al autorului pe meleagurile Idiei si este condimentat cu evenimenete si personaje de multe ori ciudate si pevocatoare pentru imaginatia cititorului. Daca la inceput personajul principal detesta aceasta tara, lucrurile se schimba mai tarziu, de aici aparand si ideea ca India este pentru cei care ajung sa o viziteze ca un drog, un viciu periculos…provoaca dependenta. Cel mai mult mi-a placut la aceasta carte stilul de a scrie al lui Bruckner, modul in care descrie senzatii si felul in care il face pe cititor sa traiasca aproape pe pielea lui experientele descrise. Acesta nu poate fi decat meritul unui mare artist. Citind aceasta carte simti ca mergi pe urmele lui Bruckner pe strazile sarace al Indiei, ca admiri cu suflarea intretaiata frumusetea uluitoare a peisajelor, ca simti mirosurile respingatoare sau parfumurile ademenitoare, ca te arde aerul fierbinte. Este o carte pe care o recomand din tot sufletul.
  8. Ramasitele zilei de Kazuo Ishiguro nu este o carte pentru cei care cauta actiunea. Mie mi-a placut enorm modul in care autorul japonez reuseste atat de bine sa zugraveasca un personaj tipic englez. Stevens, un majordom „mare” asa cum singur se considera, este cel ce rememoreaza o serie de evenimentedin trecutul sau. Emotiile, sentimentele, trairile intense sunt pur si simplu reprimate si ascunse sub valul opac al „demnitatii” si „profesionalismului”. Stevens este pentru mine un personaj extrem de provocator, care a reusit sa ma enerveze la propriu. Daca l-ai cunoaste personal probabil ca nu ai reusi sa nu intervi, sa nu-l ‘zgaltai” putin, sa nu incerci sa-i deschizi ochii, sa-l faci sa vada realitatea. Finalul ofera un tablou plin de ridicol, propriu unei situatii incomode si asisti neputincios la deznodamantul trist al irosirii unei iubiri. M-a durut sa citesc aceasta carte, m-a intristat pentru ca este dureros sa vezi cum oamenii ajung sa se minta pe ei insisi si in final sa-si rateze viata.
  9. Orbi de Petronela Rotar m-a intrigat si m-a facut sa-i traiesc experientele descrise la cote maxime. Romanul abordeaza o tema care ma preocupa intens: modul in care alegerile nostre prezente sunt inconstient influentatede venimente si trairi din trecut. Trecutul revine mereu si cu cat incerci mai mult sa-l impingi si sa-l ascunzi mai adanc in colturi intunecate ale ale sufletului si memoriei, cu tat mai puternic vor iesi la iveala in forme care te vor pacali pana si pe tine insuti. Pana cand nu devi constient de ranile tale, pana cand nu le dai timp sa se vindece si nu te impaci cu tine insuti, nu vei deveni cu adevarat capabil sa construiesti ceva autentic in plan personal. Orbi este o carte traita, scrisa asumat, din experienta si o recomand din tot sufletul.
  10. Tatal celuilalt copil de Parinoush Saniee este a doua carte pe care o citesc, a aceleiasi autoare, prima fiind „Cel care ma asteapta”. „Tatal celuilat copil” este si mai mult pe gustul meu in primul rand datorita analizei psihologice ce sta la baza acestei carti. De remarcat este ca scriitoarea insasi este psiholog practicant iar lucrul acesta se vede clar in romanul sau, cartea putand sa fie considerata foarte bine si o manual de parenting. Totul este descris din perspectiva unui copil diferit, care nu vorbeste ( sau care nu vrea sa vorbeasca). Vedem in acest roman cum importanta acordata pastrarii aparentelor, parerii oamenilor, traditiilor si obiceiurilor, precum si greselile facute de bunici, de parinti, se rasfrang toate asupra lumii interioare atat de fragile a copiilor, formand personalitati marcate de frustrari, de dorinta de razbunare, de incapacitate de adaptare. Scriitoarea face o analiza fina si profunda a familiei din societatea iraniana, dar situatiile descrise pot fi usor recunoscute si in alte societati cu traditii si oranduiri stravechi.

Aceasta este lista in care am inclus cele mai bune carti pe care le-am citit anul trecut, insa deja imi pare rau ca nu am inclus si alte carti citite. Fiecare carte parcursa aduce ceva nou in fiinta noastra, ne imbogateste, ne face sa privim lumea dintr-o perspectiva noua. Dintre cartile citite anul acesta, as mai adauga cateva care mi-au placut si pe care le recomand:

  • „Cand infloreste liliacul ” de Martha Hall Kelly
  • „Purgatoriul ingerior” Camelia Cavadia
  • „Arsa de vie” de Souad
  • „Sa nu ma parasesti” de Kazuo Ishiguro
  • „Hotul de carti” deMarkus Zusak
  • „Unsprezece minute” Paulo Coelho
  • „Padurea norvegiana” de Haruki Murakami
  • „Bastarda Instambului” de Elif Shafak
  • „vanatorii de zmeie” de Khaled Hosseini
  • „Zahir” de Paulo Coelho
  • „Fata cu cercel de perla” Tracy Chevalier
  • „Jurnalul Annei Frank”
  • „Desertul pentru totdeauna” Octavian Paler
  • „Ce ne spunem cand nu ne vorbim” de Chris Simion
  • „Laur” de EvgeniJ Vodolazkin
  • „Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau” fredrik Backman
  • „Un barbat si o femeie” Jojo Moyes
  • „Climat” de Andre Maurois
  • „Cel care ma asteapta” Parinoush Saniee
  • „Dincolo de iarna” Isabel Allende
  • „Spovedania unei preot ateu” Ion Aion

Voi ati citit cartile din lista mea? Ce parere aveti despre ele?

Pe voi ce carti v-au impresionat cel mai mult in anul care tocmai a trecut?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s