Acolo unde femeile sunt regi – Christie Watson

„Cand vantul va sufla tare, asa cum sigur o va face, sper sa nu te clatini decat un pic, aceasta este ruga mea”

Motivul pentru care am ajuns sa cumpar aceasta carte a fost acela ca titlul mi-a atras atentia. A treut insa ceva vreme pana m-am apucat sa o citesc, desi mi-a tot fost recomandata. Consider ca fiecare carte are momentul ei in viata noastra. Oricum, romanul acesta mi-a adus ceva diferit fata de ceea ce ma asteptam sa gasesc, judecand dupa titlu.

„Acolo unde femeile sunt regi” ne aduce in prim-plan o poveste care in esenta ei este una trista, desi nu este lipsita de momente de speranta, de replici cu mult umor, de scene care, in alt context, ar parea chiar idilice.

Elijah este un copil de sapte ani, care in decursul a numai doi ani a trecut prin casele a numerosi asistenti maternali. Pana la varsta de cinci ani a locuit alaturi de mama sa, dar traumele suferite aici i-au facut pe asistentii sociali din Anglia sa-i caute copilului o alta familie. Lucrurile nu sunt insa atat de simple pe cat s-ar parea. Mama lui Elijah, Deborah este originara din Nigeria, un loc feeric, „ca o gura de Rai”. Ea si sotul ei, un barbat bun si iubitor, se stabilesc in Anglia si incep o viata noua alaturi de copilul pe care il concep aici. Moartea brusca si stupida a sotului ei o devasteaza pe Deborah, intreg universul ei se prabuseste, iar mintea ei se declanseaza o psihoza care o face incapabila de a purta de grija siesi si copilului ei nou-nascut. Mai mult decat atat, tulburarile psihice, singuratatea si credintele religioase o fac vulnerabila. Astfel, ea devine o prada perfecta pentru un Pastor escroc cu o moralitate indoielnica, „episcopul” unei Biserici cu numerosi adepti. Deborah spera sa gaseasca ajutor aici, in schimb este jecmanita de bani. I se inoculeaza ideea ca singurul vinovat pentru nenorocirile din viata ei si pentru halucinatiile pe care le are, este un demon, un „vrajitor” ce poseda trupul bebelusului ei. De-a lungul mai multor ani, Elijah devine victima unor ritualuri religioase sinistre, este infometat, otravit, ars cu acid, i se infige chiar o surubelnita in cap pentru a scoate demonul din el.

Trist, speriat, derutat, cu trupul si sufletul pline de cicatrici de nesters, Elijah este luat de langa Mama. Desi copilul este insetat de iubire si de firescul si normalitatea unui camin, Ricardo, asistentul social responsabil de cazul sau, reuseste cu greu sa-i gaseasca o familie intru-cat „devierile sale comportamentale” rabufnesc cand ceilalti se asteapta mai putin. Exista totusi speranta. Exista totusi un cuplu confruntat cu ani de pierderi si frustrari. Nikki nu poate duce la bun sfarsit o sarcina din cauza unei boli autoimune, iar sotul ei Obi, nigerian, nu mai vrea sa o vada suferind. Se hotarasc sa adopte un copil, iar echilibrul si calmul ce domnesc intre ei, il determina pe Ricardo sa ii considere familia perfecta pentru micul Elijah.

Dupa cateva luni de tatonari, Elijah ajunge sa se simta iubit si ocrotit alaturi de Nikki, de Obi, de bunicul nigerian, precum si de micuta Jasmin, fetita care ajunge sa-i fie cea mai buna prietena. Elijah continua sa creada ca in interiorul sau se afla un „vrajitor” cu puteri supranaturale, un demon care va iesi si le va face rau celor pe care el ii iubeste. Acesta este secretul lui si al Mamei lui pe care o adora. Stie ca ceilalti sunt incapabil sa-l inteleaga, ca nu-l cred si, prin urmare nu-l pot ajuta. Cu toate acestea, iubirea si atentia de care este inconjurat in familia adoptiva, precum si sedintele de terapie prin joc, il fac pe Elijah sa se simta din ce in ce mai in siguranta. Incepe sa aiba control asupra „vrajitorului din el”.

Lumea lor este insa data peste cap de o rasturnare de situatie care-i ia prin surprindere. Nikki afla ca este insarcinata, in pofida indicatiilor clare primite in momentul adoptiei: acela ca Elijah, pentru a se adapta, are nevoie sa fie unicul copil al familiei. Daca familia lor va reusi sa treaca prin aceasta incercare si daca urmele traumelor din trecutul lui Elijah vor fi sau nu mai puternice decat incercarile disperate ale parintilor adoptivi de a avea o famile normala, va las sa descoperiti singuri. Asteptati-va insa sa gasiti intre paginile cartii o poveste care va va da mult de gandit, care va va tulbura, va va umple sufletul de duiosie, dar si de revolta.


„Era adevarat ca, de fiecare data cand Jasmin era pe-aproape, vrajitorul se micsora pana nu mai ramanea nimic din el. Poate ii era frica de puterea supranaturala a lui Jasmin, se temea de faptul ca nu se speria de nimic pe lumea asta. Poate ca pentru a creste, vrajitorul avea nevoie ca lui Elijah sa-i fie frica. Era ca si cum il avea sub control pe vrajitor, sau ca si cum acesta incepea sa dispara”

Legatura indestructibila dintre mama si copilul ei

Unul dintre lucrurile care m-a impresionat cel mai mult citind aceasta carte este legatura incredibila dintre Deborah si micutul Elijah. Desigur ca modul in care aceasta isi tortureaza copilul este de neinteles si de neconceput, dar privind obiectiv lucrurile, realizezi ca Mama era o femeie bolnava, perceptia ei asupra realitatii era profund distorsionata. Deborah crede ca actioneaza spre binele copilului ei, are impresia ca actiunile ei sunt singura cale de a-si salva copilul si de a reveni la o viata normala. Internata intr-un spital de psihiatrie, aceasta ii scrie lui Elijah o serie de scrisori in care ii povesteste anii petrecuti impreuna, precum si trairile ei cele mai intime. Tandretea din vorbele ei, precum si gandurile indreptate in mod obsesiv catre fiul ei, nu au cum sa ramana fara ecou in sufletul cititorului. Pe de alta parte, Elijah este si el preocupat in permanenta de reintalnirea cu Mama. Desi ocrotit si iubit in noua familie, nu-si poate concepe viata fara cea care i-a dat nastere. De altfel, convingerea ca are in el un „vrajitor” este autointretinuta tocmai din iubire nemarginita pentru mama lui. Daca vrajitorul nu ar exista, atunci tratamentul inuman la care a fost supus si care l-a marcat adanc, nu s-ar justifica. Ar insemna ca Mama nu il iubeste, ca l-a mintit si l-a ranit fara motiv, iar asta este de neconceput in inimioara lui de copil. Mama trebuie sa aiba dreptate, Mama este „regele” sufletului lui. Forta care ii uneste pe mama si pe copilul ei este cea a iubirii… a iubirii mai presus de intelegere, de boala, de moarte.

„Si apoi Mama ma trage si mai aproape, pana cand sunt din nou parte din pielea ei, iar sangele nostru este acelasi si ea imi sopteste direct in inima, in limba mea materna:

– Micutul meu nigerian, te iubesc cum nu a mai existat vreodata vreo iubire pe lume.”

Biserica sarlatanilor…

Un alt aspect care m-a frapat este felul in care boala si vulnerabilitatea unei mame singure si neajutorate sunt speculate de „episcopul” unei biserici cu multi adepti. Dupa parerea mea, acesta este singurul responsabil pentru tot raul facut micutului Elijah. El ii alimenteaza femeii boala, se foloseste de convingerile ei religioase provenite din cultura in care a fost crescuta, se foloseste de nenorocirile petrecute in viata ei, o indeamna sa-si otraveasca si sa-si tortureze fiul, asigurand-o ca actioneaza spre binele copilului ei. Locul de unde Deborah se asteapta sa primeasca ajutor divin, devine insa locul unde pastorul naste un plan diabolic pentru a pune mana pana si pe ultimii bani ai femeii. Este revoltator gandul ca asemenea lucruri se intampla in realitate si ca astfel de oameni ii folosesc cu josnicie pe cei aflati in dificultate.

Adoptiile si sistemul de asistenta sociala in Anglia

Acesta este un alt aspect care mi-a atras atentia citind romanul de fata. Nu stiu exact cum se desfasoara lucrurile in tara noastra, dar nu cred ca li se acorda importanta cuvenita. Felul in care este descrisa implicarea lui Ricardo, asistentul social, in cazul lui Elijah, legatura emotionala care se formeaza intre acestia, precum si atentia pe care sefii si colegii lui o acorda cazului, ne duc cu gandul la un sistem de asistenta sociala foarte bine pus la punct. Programul de integrare a copilului adoptat in noua familie este foarte organizat si urmareste in principal interesul minorului. Vizitele si interventiile asistentilor sociali sunt foarte dese, acestia fiind realmente preocupati de ocrotirea unui copil care a suferit traume psihice si fizice de neconceput. Exista un real program de recuperare psihologica pentru copil, iar modul in care terapeutul tine legatura in mod constant cu familia adoptiva este laudabil. Desigur, exista unele hibe, iar scritoarea ni le infatiseaza cu obiectivitate si impartialitate.

Sper ca prezentarea mea v-a starnit curiozitatea si ca veti citi aceasta carte, in cazul in care inca nu ati facut-o. Eu cred ca nu veti regreta.

Totodata, astept parerile celor care au parcurs filele acestei carti. Spuneti-mi, va rog, ce impresie v-a lasat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s